viernes, 28 de diciembre de 2018

POEMAS TRADUCIDOS AL RUMANO DE JOSÉ MARRERO Y CASTRO


POEMAS TRADUCIDOS AL RUMANO DE 
JOSÉ MARRERO Y CASTRO
TRIBUNA-MAGAZINE.
Poezia canariană aduce o notă aparte literaturii spaniole, prin situarea Insulelor Canare, mai aproape de continentul african, de irizările sudului, pe de o parte înțelegând prin aceasta o specificitate magică, o naturalețe ireală a versurilor şi, pe de altă parte, prin stilul inedit, reflex al introspecției şi al căutării formelor.
Între sfârşitul anilor 70 şi începutul anilor 90, are loc o amplă mişcare literară, tinerii poeți care debutează în această perioadă revendicându-se, în principiu, de la generația 27; dintre figurile majore, se disting, Domingo López Torres şi Emeterio Gutiérrez Albelo alături de Pedro García Cabrera.
Născut în 1959 la Santa Cruz de Tenerife, José Marrero y Castro este asociat cu generația 80, debutând în 1979 cu Prefacio, volum urmat de Poemas para lo descompuesto (1981), La transmision del silencio (1982). Odată cu volumul Las edades (2013) vârstele poeziei şi ale timpului deopotrivă José Marrero y Castro surprinde o zonă a indeterminărilor ontologice. În Anuario (2011) ori în Las lunas (2014), decelăm o nevoie acută de timp. Forțând sintaxa, căutând insolitul, prejudiciind pe alocuri armonia poemului, autorul tenerifean restituie morfologia timpului în osmoză cu ritmul anotimpurilor. Nu se mai poate scrie poezie pură, în sensul lui Mallarmé. Cuvântul trebuie să traducă invariabil şi imediat viața. Nu mai este vorba nici de poesia desnuda în sensul lui Juan Ramón Jiménez din Eternidades, ci de o poezie care se hrăneşte din viață, cu tot ce implică ea: rutină, iubire şi eşec, vulnerabilitate, disperare, curaj, aşteptare.
În El sueño interrumpido (volum în curs de apariție la Ediciones Aguere, Santa Cruz de Tenerife), răzbate, dincolo de opulența imaginilor care recompun materialul poetic, neputința de a se adapta, strigătul aproape expresionist al celui împietrit de iminența eşecului. Privirea poetului este vrăjită de farmecul inefabil al lumii. Incertitudinea vine din reflexul amânării, din spațiul domestic al indeciziilor care sporesc o potențialitate suavă, plină de promisiuni.


El sueño interrumpido / Visul tulburat
prima zi de primăvară



Acum se coc cireşele
de vară
cu o răbdare delicată
aşteaptă senin
lucirile zilelor toride
zile de letargie
nopți cu lună plină şi veselie
dar abia azi
se disting rădăcinile
în mugurii răsăritului
şi emoția
care creşte într-un iaz de nelinişte
de aceea nu aştept mai mult de la această zi
doar o eliberare,
un abandon de o clipă,
un tipar al dimineților
care țin de o ordine zilnic
pregătită
fiindcă
e nevoie să deschizi dimineața devreme
ferestrele
să vezi adevărata culoare a zilelor
nu albastrul dimineților de mai
pe care ni-l amintim adesea
nici albul
răsăritului de august
în care se adăposteşte căldura
unei piruete
a valurilor
nici griul
asfințitului de noiembrie
în care se topea transcendența
unei plimbări
nici portocaliul apusului
apropiind tăciunii unui pământ muribund
până la ultima ramură a unui copac
al penultimului vis al unui satelit
artificial
de aceea, este o alinare să ştiu
că azi
s-au trezit la viață cireşele

FURIE CONTRA FURIEI

Îmblânzeşte mirajele dorințelor
să ajungi în profunzimea propriilor dorințe
este timpul veghii
vidul din vocea ta
găzduieşte un astfel de timp
şi devine peren
în monotonie
orbirea care anunța rigoarea epuizată
a durerii
merge acum cu mine şi înfloreşte iară
ca o rădăcină care țâşneşte din noroi
şi se modelează pe de-a-ntregul
granița corpului este pielea
şi mocirla
deasupra unei pânze de presimțiri întunecoase
despre emoții în totalitate
în ritul său
a fost mai mult decât loviturile
petrecute

a fost mai mult decât un zgomot
care izbucneşte năvalnic
înaintea unei beții însângerate
era şi vocea puternică de chimie
din limbă
cea care insultă înapoia unui felinar
fără vreo jenă
nu reține lovitura eliberării tale
apoi înfloreşte în ceața unui parfum ascuns
al propriei cauze
întoarce-ți către lume flacăra
şi privirea
plângi şi lasă ploaia înăuntru,
în propria rouă
slăbeşte suspinul melancoliei
care nu-ți mai trebuie
toarnă-ți peste buze muzica în zbor
ieşi alergând în miez de noapte
şi alungă-i întunecimile prin cântece
pe care le fredonezi înainte de beție
şi de trandafiri
nu merită osteneala să le păstrezi pe toate în amintire
începe doar să te iubeşti
ridică-te

RIDICĂ-TE
înaintea muzicii care s-a dus

ridică-te şi fă-o să revină
întinde-ți brațele
spre carnea fricii
şi instigă-ți îndoielile
furând
un sărut
lasă în urmă oboseala strânsă
cu şiretenie
şi apoi izgonită
întoarce-te să-ți câştigi pâinea şi îndoiala
de fiecare zi
ştigă-ți traiul
altfel
ție îți aparține dorința de a reuşi (nu te îndoi niciodată)
şi tot a ta este insomnia
la fel ca singurătatea
tot a ta speranța
în căutarea căreia eşti

Traducere din limba spaniolă şi prezentare de Irina-Roxana Georgescu

 

No hay comentarios:

Publicar un comentario